Străine, dacă în drumul tău mă întâlneşti şi îţi doreşti să-mi vorbeşti, de ce să nu vorbeşti cu mine? Și de ce să nu vorbesc şi eu cu tine? Joi, 10 noiembrie 2016. Te rog să te bagi în față! Am și eu mall-ul meu în cartier, Veranda. E nou-nouț, așa că m-am dus într-o sâmbătă seara să îl inaugurez. Bani mai pe sponci, dar pentru cine mai contează asta? Curiozitatea era mare, să știu, cum ar fi, pe ce să mă bazez în caz de vreo urgență de a face shopping. Au observat și cremșnitul meu de pe bandă și au ui.

A fost odată, ca niciodată, că de n-ar fi, n-aş avea ce povesti, într-o ţară demult uitată, dintr-o epocă îndepărtată, o-ntâmplare mai ciudată . dezvăluită mie, cu mărinimie, de Înălţimea Sa, Împăratul peste zarzavaturi. Te-ai spălat pe dinţi? Îmbrăcată-i pijamaua cu fluturi de arginţi? Atunci ascultă cum odată demult, demult, varza de Bruxelles îşi confunda suratele cu nişte furnicuţe. Păi, drept să vă spun, chiar dacă nu mă veţi crede, era.

Publicate Februarie 2, 2015 de steledepraf. Am alunecat pe lacrima ce-a îngheţat în Ajun de Crăciun. A oftat a colind, ochii ei nespuşi de albaştri. Urmăreau un fulg ce purta pe aripi amintiri uscate. Lacrima cristalină s-a ascuns la colţ de iarnă. Şi-n castelul îngheţat a devenit Regină. Regină pe Valea Plângerii unde colindele. Se aud din ce în ce mai rar. Pomul de iarnă, împodobit cu litere, se aştepta nunţit. Zăpada înnegrită de atâta cerneală.